Sâta a-o contegnûo

San Fertuzu (Camuggi)

Sta pagina chi a l'é scrita in camugin
44°18′58.54″N 9°10′31.98″E
Da Wikipedia
CA
Sta pagina chi a l'é scrita in camugin
San Fertuzu
frasiun
(IT) San Fruttuoso
San Fertuzu – Veduta
San Fertuzu – Veduta
San Fertuzu vista dau mà cun l'Abasia, a Ture e e sö chè
Localizaçión
StâtoItàlia Itàlia
Región Ligüria
Çitæ metropolitann-a Zena
Comùn Camuggi
Teritöio
Cordinæ44°18′58.54″N 9°10′31.98″E
Abitanti36[1] (2011)
Âtre informaçioìn
Fûzo oràrioUTC+1
Nomme abitantisanfertuzin
Sànto patrónSan Fertuzu
Cartografîa
Màppa de localizaçión: Liguria
San Fertuzu
San Fertuzu

San Fertuzu (San Fruttuoso di Capodimonte in italian) a l'é üna lucalitè du cumüne de Camuggi, ben cunusciüa perché u se ghe tröva l'abasia cu'u meximu numme.

L'abasia de San Fertuzu a l'é l'ürtima gexa ch'a fa parte de l'Arcidiocexi de Zena, scicumme ch'a l'é a parocchia ciü a levante in ti sö cunfin. A l'é parte du vicariou de Reccu-Ausci-Camuggi.

A piggia u numme dau vescuvu catalan San Fertuzu de Taragunn-a (III seculu), e i sö resti sun cunservè in te l'abasia. In tu mezu au parcu du Munte de Portufin, ch'u se spande tantu in sciu munte quantu in sciu mà, u se ghe pö arrivà sulu che a pé, da duì senté panuramici, o cu'u batellu. L'abasia a l'é sede du FAI (Fundu Ambiente Italian) a partì dau 1983, mentre in tu 1954, in tu brassu de mà de frunte, gh'é stetu missu u "Cristu di Abissi".[2]

«San Fertuzu
postu ascuzu
figge belle nu ghe n'é
quelle poche che ghe sun
sun ciü brütte che u carbun»

(Ditu pupulare)

A frasiun de San Fertuzu a se tröva serà in tè un streitu gurfu, ch'u se arve a partì da Punta Turetta e a levante u finisce cun Punta Carega. Ae spalle ghe resta u prumuntoiu du Munte de Portufin (610 m), de bellu ciü in drentu, in diresiun de Camuggi, a marcà u cunfin cun Santa Margaita. A levante u cunfin de Camuggi cun u cumüne de Portufin u tacca dau Munte de Bucche (506m) e u chinn-a finn-a a Punta Carega. Da ste parti a costa a l'é erta e a piccu, cun di fundali che zà aa riva sun ben prufundi.[3]

In ta lucalitè sbuccan di fussuei, incanalè au fundu du sö percursu. U primmu u l'é ditu Fussou de San Fertuzu, ch'u g'ha cumme funte quella de Cazelle (300 m), zà in tempi antighi adövià dai fratti de l'abasia.[4] L'é da chi ch'u partiva in te l'Öttusentu l'acquedottu de Camuggi, e che ancö u furnisce l'egua ae chè da frasiun. Sta valetta a piggia ascì u numme de valadda di Muin, tantu ch'u se ghe truvou i resti de antighe custrusiuin cun di blocchi de pria squadre. Au punente da Puntetta, duv'a se tröva a Ture di Doia, u scure u Valun di Funtanin, ch'u parte d'in ta funte in sciu "Pertüzu di Croi" (431 m).

Propiu in frunte a l'abasia se tröva in tretu de ciazza, ch'a mustra in un'origine particulare: vistu cumme ditu primma i fundali abastansa prufundi e i cursci d'egua che gh'é, a ciazza a l'é vegnüa cu'a buriann-a du 1915, ch'a l'ha amügiou di depoxiti d'ainin che primma l'ean ciü pochi, mangè dau mà.[3]

Üna primiscima testimuniansa de un insediamentu da ste parti u saieiva du tempu di rumani, ancun primma ch'u fisse fundou u munastéru. Difeti sun steti rinvegnüi di reperti d'archeulugia, cumme de anfure, sparsi in tu brassu de mà tüttu lungu u Munte de Portufin. Dae indagini che s'é cumpiü sun steti indaghè i ciü tanti mumenti da custrusiun du cumplessu, cu'u periudu de fundasiun ch'u saieiva da fissà au 977.[5]

In tu seculu VIII a tradisiun a ne cunta de cumme u vescu Prospu de Taragunn-a u segge arrivou a Camuggi doppu ch'u l'ea scapou da l'invaxun di arabi in ta Spagna.[6] U l'aveiva purtou cun lé i resti du vescuvu Fertuzu. De lungu dandu a mente aa lezenda e reliquie e saieivan stete careghè in sce ün aze che, rivou in sci cunfin fra de Reccu e Camuggi, u l'aveiva decisu de aviase versu stu postu, e da chì saieivan cumensè e ratelle tra e due cumünitè vixinn-e du Gurfu Paradizu. In tu tragittu se dixe ch'u se fisse fermou a Zena, vixin au Bezagnu, duve ciü tardi a l'é steta fundà a gexa de San Fertuzu e da chi u cumüne, e ancö quarté zeneize, ch'u ne porta u numme.

A barca Daphne, du scritù svedeize Göran Schildt a San Fertuzu, 1948

Doppu i interventi de Ottone I de Sassonia e de Adelaide de Borgogna[6], u burgu de San Fertuzu u l'é stetu missu sutta a l'aministrasiun di religiuxi da Diocexi de Milan, arrivandu a ‘na vea e propia indipendensa cu'i fratti benedetin in tu 1162. U cuntrollu di fratti u l'ea mai tantu impurtante che sutta de liatri gh'ean finn-a di atri teritoi da Ligüria. Dau 1162 au 1175, aveivan mantegnüu u cuntrollu in sce Portufin e Sestri (pöi passè sutta a Rapallu a primma e sutta Zena a segunda), mentre dau 1296 au 1340 l'aveivan u cuntrollu ascì in sciu paize de Burdighea. Rivendicà in tu 1366 dau Dücou de Milan, in tu 1435 l'abasia a l'é steta catà dai zeneixi, pe' finì turna sutta Milan in tu 1438.

Dexe anni ciü tardi saian i Doia a stabilise chi, mentre in tu Sinquesentu u burgu u patisce i cuntinui atacchi via mà da parte di saraceni, tantu che i zeneixi sentan u bezögnu de tiaghe sciü de turi de difeiza nu sulu cuntru i cursari, ma finn-a cuntru i Fieschi e i Freguzu, che a quelli tempi in te ciü mumenti duminavan Portufin. U l'é cuscì che in tu 1561 a vegne tià sciü a turetta, in scia punta ch'a dividde "Cà de l'Ou" da San Fertuzu.

Tra i 26 e i 27 de lüggiu de quell'annu se ricorda a catüa d'üna nave da parte di cursari e ün ataccu a ün velieru, propiu in tu brassu de ma di frunte au burgu. Pe'u mancou segnale de periculu, se sa che u guardian du postu u l'ea stetu ciamou a raportu dau Senatu de Zena. Ai 2 d'agustu u preve de San Fertuzu u manda a ciamà u capitan camugin Marco Pietrasanta, scicumme l'ea capitou l'incruxu de due navi nemighe, de lungu de frunte aa lucalitè.[7] Da lì a pocu a vegnià anche fabricà a Ture Doia, in scia Puntetta, nu tantu pe' cuntrollu, quantu pe' prutesiùn di abitanti.[7]

Di interventi specializè in sce l'abasia sun steti vusciüi dau Dria Doia (Andrea Doria) in persunn-a. Cheita in abandun, in tu 1730 Camillu Doia (Camillo Doria) u l'ea intervegnüu cun di travaggi ma, dau 1797, cu'u rivà di franseixi sutta Napuliun, a strutüa a l'é finia pe' vegnì ün'abitasiun.

Ciü tante chè e abitasiuin du burgu se sun svilüpè tra i seculi XVI e XIX, ma se pö dì che l'impiantu de l'insediamentu u segge primma, e dunque de l'Etè de mezu.[5] A cumünitè du postu, in tu fratempu, a l'ea ben avià in tu cardà e ré da pescà.

In tu 1855 au largu de San Fertuzu u l'é capitou u tragicu eventu ch'u l'ha vistu anà a fundu u piroscafu Croesus, partiu da Zena, ch'u gh'aveiva in simma i surdatti Sardi mandè in Crimea.[8] Cumm'u l'ea arrivou di frunte a Punta Ciappa, l'aveiva pigiou fögu u lucale du carbun e da lì u restu da nave.[9] Pe' asmurtà e sciamme, u cumandante John Vine Hall u sercava de purtase versu a riva, puntandu a prua in scia Puntetta.[10] Chi sun arrivè i sucursi da gente du postu: due sö, Maria e Caterina Avegno, ciü u màiu da primma, Giovanni Oneto che cu'i duì gussi che gh'aveivan agiütou i surdatti, sarvandune ciü ch'u se ne pueiva. In te ün di viagi de sucursu u gussu cun in simma e due sö u l'ea stetu inversou dai troppi naufraghè che ghe vueivan muntà.[10]

A stu moddu Maria a l'é anegà, mentre Caterina a l'ea riuscia a turnà aa riva. Grassie au sö cuntribütu ciü tanti di surdatti se sun sarvè, in tu dramma i morti sun steti vintiquattru e a nave, scciapà in te duì tocchi, a l'é aneta a fundu doppu quarche giurnu. E due sö, cumme vusciüu daa famiggia Pamphili, sun stete sepellie in te l'abasia[9], mentre in tu zügnu 1855 u Regnu de Sardegna u l'ha ricunusciüu a Maria Avegno a Medagia d'Ou au Valù Civile, pe' questu a l'é steta finn-a a primma donna a aveila risevüa.[11] In tu 1904, in ta ricurensa di sinquant'anni, u scindicu de Camuggi Andrea Schiaffino u l'aveiva fetu mette üna targa aa memoia, destrüta cun l'aluviun du 1915, e messa turna in tu 1933.[10]

Tra l'Öttusentu e u Növesentu l'abasia a l'é intrà in te prupietè da famiggia Doia Pamphili, ch'a s'é impegnà in tu 1933 in tu arrangià l'edifissiu, mentre in tu Növesentu l'ha cuminsou a aumentà u türismu, cu'a ciazza che, da postu d'ormezzu pe'i pescuèi ch'a l'ea, a l'é vegnüa ün postu pe'i bagnanti. In tu 1951 a lucalitè a figure cumme sfundu in tu cine "Il diavolo in convento" du Nunzio Malasomma cu'u Gilberto Govi.[12] In tu 1983 l'abasia a vegne deta au FAI, mentre in tu 2014 l'Istituto poligrafico e Zecca dello Stato (Istitütu puligraficu e Zecca du Statu) a l'ha batüu de munee d'argentu cu'ün valù de 5 euru dedichè a l'Abasia.[13] In tu 2024 a l'é steta vixità dau Vescuvu de Taragunn-a.[14]

Evulusiun demugrafica

[modìfica | modìfica wikitèsto]

Abitanti censii[n. 1]

Posti de interesse

[modìfica | modìfica wikitèsto]
  • Abasia de San Fertuzu: l'abasia a remunta ai seculi X-XI, levou a parte ch'a se affaccia in sciu mà, ch'a l'é du seculu XIII e a mustra dui urdini de barcuin a trifora, che se sümeggian a quelli che se veddan in ti palassi de famiggie de ben de Zena. U chiostru de l'abasia u l'é stetu tiou sciü in tu seculu XII e doppu u l'é stetu cangiou in sce vuentè du Dria Doia, ancö u l'ha ben duì urdini de archè. Au cian de d'atu, un curidù cuvertu cun de votte a cruxea impustè in sce de culonne, ch'u se affaccia in sciu curtì a cianta quadrà. A parte de sutta, invece, a l'é steta adövià cumme sepurtu daa famiggia Doia morti tra u 1275 e u 1305, surmuntè da di archi a punta cu'a decurasiun a bande gianche e neigre, tipiche de l'arte ligüre. In ciü se vedde atri dui sepurti e ün antigu sarcofagu rumanu.[24] A ture duv'u gh'é u campanìn, a remunta tostu au seculu X, feta segundu u güstu bizantin, in origine a l'ea quexi riunda, pöi cangiou metendughe in simma üna ture a otagunu.[25] Da tegnì ben a mente a pala d'artà ch'a mustra u vescuvu Fertuzu tra i diacuni Augurio ed Eulogio e San Cuumbàn d'Irlanda, cunservà in ta gexa e feta da Giuseppe Palmieri in tu seculu XVIII.[26] In te l'abasia se cunservan e reliquie di martiri de Taragunn-a du II seculu d.C.
  • A Ture di Doia a l'é steta tià sciü in tu 1562 in scia cuscì dita "Puntetta", ch'a resta fra l'abasia e e che du paize. L'amiraggiu Dria Doia pe primma cosa u s'ea impegnou a tiala sciü dau mumentu ch'u l'aveiva risevüu u dirittu in sce San Fertuzu dau pappa Giuliu III[6], ma scicumme ch'u l'é mortu in tu 1560, u nu l'ha vista: a saià tià sciü cu'i sö figgi Giuvanni, Pagan e Dria, che ghe a van a dedicà üna votta terminè i travaggi. A ture a quel tempi a gh'aveiva in armamentu ch'u l'ea fetu de trei canuin de brunzu e ün a bumbarda, ciü trentetrei muschetti e sccioppi (archibugi).[27] In sce i duì fianchi a strutüa a mustra i stemmi da famiggia Doia, cun l'aquila.[6] In ciü gh'é de decurasiuin in sce curnixe e in sce mensule. Grassie ai travaggi vusciüi da l'abate Spinola in tu Seisentu, a l'ha cangiou de furma, scicumme a l'é steta arrangià. Ciü de recente, finiu de adövià la cumme difeiza a l'é vegnüa abitasiun de pescuei. Üna de stansie in ti anni a l'ha ospitou finn-a a scöa du paize. Ancö, cun l'abasia, a l'é vegnüa de prupietè du FAI.[27]
  • A turetta, feta custruì dai zeneixi, au tempu de l'espansciun di saraceni in tu Mediteraneu a partì daa meitè du seculu XVI. A Resta in scia custea ch'a spartisce a Cà de l'Ou dau gurfu duv'u gh'é San Fertuzu.[28] A l'é steta tià sciü pe' prutezze vivagna d'egua duse che se ghe tröva, scicumme che l'ea fasile arivaghe via mà finn-a pe'i cursari.[29] In tu 1561 dunque u capitan Ottaviano Vivaldi, de Ciavai, u accumpagna in sciu postu ün ommu de sö cunuscensa, Jacopo Vassallo, cun l'impegnu de tià sciü üna turetta.[7] U prexu de l'interventu u l'ea stetu fissou a 800 lire.[30] In scia punta da rocca, a l'ha üna furma de piramide trunca, cun üna cianta a baze squadrà. Due avertue ciü grosse servivan pe' adövià i canuin, mentre de atre avertüe ciü picinn-e servivan pe' i sccioppi. I travaggi sun steti paghè cu'e tasce de tante cumünitè du levante, cumme Ciavai, a Speza e Portuvenere.[7]
  • U Cristu di Abissi, posou in sci fundali di frunte a l'abasia u 29 d'agustu du 1954, u se tröva a 17 metri sutta u livellu du mà. A statua a l'é steta vusciüa da Dullio Mercante[31], amigu de Dario Gonzatti, mortu in tu 1947 in te üna escursciùn sutt'egua au largu du prumuntoiu, e a l'é steta missa chi cumme simbulu de riferimentu e de prutesiun. Erta duì metri e mezu, pezante öttu tunelè, a l'é steta sculpia dau prufesù Guido Galletti[31], a l'é steta füza cun du brunzu de recüperu, grazie a üna inisiativa ch'a l'ha vistu a partecipasiun di sumussatui da tüttu u mundu. L'inaugurasiun a l'é avegnüa aa prezensa de mascime auturitè.[2]
  • Antigu muin du Sei-Settesentu, nu guei distante dau cumplessu de l'abasia, u l'é in ezempiu de grande significou da cultüa de l'uivu, e u l'é stetu in pe' di anni mantegnüu daii abitanti du burgu.[32] De drentu, u fabricou u cunserva ancun u vegiu mecanismu.
  • Caza medievale cun l'arcu, a l'é ün di simbuli de San Fertuzu, in ta parte ciü a levante du gurfu, a remunta primma du seculu XIII, a l'ha in ti anni avüu a funsiun de abitasiun.[33] A l'é impustà in sce ün arcu a butte fetu cun di blocchi de pria squadrè, ch'u funsiunn-a cumme pasaggiu versu a ciazza e cumme riparu pe'e barche.[33] Au giurnu d'ancö a l'é gestia dau Parcu de Portufin e deta in gestiun cumme aloggiu pe' türisti.
  • Caza röza, a l'estremitè a levante du gurfu, au de là da Puntetta e quexi di frunte a l'abasia, a resta da fiancu aa caza cun l'arcu. Se tratta d'üna custrusiun du Növesentu, prubabimente nasciüa cun üna funsiun de difeiza e de cuntrollu.[34]

A stradetta ch'a traversa u burgu a l'é ciamà "Via San Fruttuoso". Quarcüna de chè a se cuntinue lungu i senté du parcu du Munte de Portufin, che portan versu e lucalitè de Camuggi cumme A Fuxe, u Semafuru Vegiu, u Semafuru Növu, Cà de l'Ou, E Prie Streite e Portufin Vetta (e da chi San Roccu) o versu Portufin e a Cala di Ingleixi anche versu Santa Margaita passandu pe'u Passu de Bucche. U servissiu di batelli u cullega San Fertuzu a punente cu'a Fuxe, Camuggi, Reccu, Zena e a levante cun Portufin, Santa Margaita e Rapallu. Da vixin aa Ture di Doia se tröva l'eliportu dedicou au maggiù Rinaldo Enrico.

Notte au testu
  1. 1881: pupulasiun prezente[15].
    1936: pupulasiun rexidente[16].
    1951: pupulasiun rexidente[17].
    1961: pupulasiun rexidente[18].
    1971: pupulasiun rexidente[19].
    1981: pupulasiun rexidente[20].
    1991: pupulasiun rexidente[21].
    2001: pupulasiun rexidente[22].
    2011: pupulasiun rexidente[23].
Notte bibliugrafiche
  1. (IT) La Frazione di San Fruttuoso, in sce italia.indettaglio.it. URL consultòu o 10 màzzo 2026.
  2. 1 2 (IT) 103. Cristo degli Abissi, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
  3. 1 2 (IT) AA.VV., Morfologia del territorio (PDF), in Piano urbanistico comunale, Cumüne de Camuggi, p. 8. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
  4. (IT) Abbazia di San Fruttuoso: l’acqua delle sorgenti, in sce fondoambiente.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
  5. 1 2 AA.VV., 2017, Relazione storico-artistica, p. 3
  6. 1 2 3 4 (IT) 876. San Fruttuoso, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
  7. 1 2 3 4 Mortola, 2021, p. 30
  8. (IT) Episodi del diciannovesimo secolo. Il sacrificio di Maria Avegno, in sce portofinoamp.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
  9. 1 2 (IT) 2486. Nave Croesus, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
  10. 1 2 3 (IT) 665. Sorelle Avegno, San Fruttuoso, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
  11. (IT) La tragedia delle sorelle Avegno, centosettanta anni fa, a San Fruttuoso di Camogli, in sce piazzalevante.it, 1º màzzo 2025. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
  12. (IT) Camogli: “Il diavolo in convento” proiettato a San Fruttuoso dove fu girato, in sce levantenews.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
  13. (IT) Italia, 5 euro per l’abbazia di San Fruttuoso, in sce numistoria.altervista.org, 24 zenâ 2014. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
  14. (IT) Camogli: il vescovo di Tarragona nel monastero dedicato al predecessore San Prospero, in sce levantenews.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
  15. (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: ufficio centrale di statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 31 dicembre 1881 (PDF), Vul. I, Pt. I, Rumma, Tipografia Bodoniana, 1883, p. 162.
  16. (IT) Istituto centrale di statistica del regno d'Italia, VIII censimento generale della popolazione: 21 aprile 1936-XIV (PDF), Vul. II, Fasc. VIII, Rumma, Tipografia Ippolito Failli, 1937, p. 10, toa II.
  17. (IT) Istituto centrale di statistica, IX censimento generale della popolazione: 4 novembre 1951 (PDF), Vul. I, Fasc. 29, Rumma, Soc. Abete, 1954, p. 14, toa II.
  18. (IT) Istituto centrale di statistica, 10° censimento generale della popolazione: 15 ottobre 1961 (PDF), Vul. III, Fasc. 10, Rumma, 1966, p. 15, toa II.
  19. (IT) Istituto centrale di statistica, 11° censimento generale della popolazione: 24 ottobre 1971 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1974, p. 26, toa II.
  20. (IT) Istituto centrale di statistica, 12° censimento generale della popolazione: 25 ottobre 1981 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1986, p. 38, toa II.
  21. (IT) Istituto nazionale di statistica, 13° censimento generale della popolazione e delle abitazioni: 20 ottobre 1991 (PDF), Fasc. Genova, Rumma, Istituto poligrafico e zecca dello stato, Agustu 1993, p. 221, toa 6.3.
  22. (IT) Istituto nazionale di statistica, 14° censimento generale della popolazione e delle abitazioni: 21 ottobre 2001 (PDF), Fasc. Genova, Rumma, System Graphic S.r.l., Dixembre 2005, p. 115, toa 3.3.
  23. (IT) La Frazione di San Fruttuoso, in sce italia.indettaglio.it. URL consultòu o 21 màzzo 2026.
  24. (IT) Abbazia di San Fruttuoso, in sce cultura.gov.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
  25. (IT) Abbazia di San Fruttuoso. Scheda Luogo, in sce srvcarto.regione.liguria.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
  26. (IT) PALMIERI GIUSEPPE, in sce pittoriliguri.info. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
  27. 1 2 (IT) 3670. San Fruttuoso, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
  28. Mortola, 2021, p. 28
  29. (IT) Torretta di avvistamento. Vincolo Architettonico (PDF), in sce srvcarto.regione.liguria.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
  30. Mortola, 2021, p. 29
  31. 1 2 Rizzi, Meoli, Pellegrini, 2000, Camogli e dintorni, Il Cristo degli Abissi, pp. 145-146
  32. (IT) Mulino di S. Fruttuoso. Vincolo Architettonico (PDF), in sce srvcarto.regione.liguria.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
  33. 1 2 (IT) Casa medioevale ad arco. Vincolo Architettonico (PDF), in sce srvcarto.regione.liguria.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
  34. AA.VV., 2017, Relazione storico-artistica, p. 4
Contròllo de outoritæVIAF (EN) 125938597 · LCCN (EN) nr92008058