San Fertuzu (Camuggi)
CA |
Sta pagina chi a l'é scrita in camugin |
| San Fertuzu frasiun | |
|---|---|
(IT) San Fruttuoso
| |
San Fertuzu vista dau mà cun l'Abasia, a Ture e e sö chè
| |
| Localizaçión | |
| Stâto | |
| Región | |
| Çitæ metropolitann-a | |
| Comùn | |
| Teritöio | |
| Cordinæ | 44°18′58.54″N 9°10′31.98″E |
| Abitanti | 36[1] (2011) |
| Âtre informaçioìn | |
| Fûzo oràrio | UTC+1 |
| Nomme abitanti | sanfertuzin |
| Sànto patrón | San Fertuzu |
| Cartografîa | |
San Fertuzu (San Fruttuoso di Capodimonte in italian) a l'é üna lucalitè du cumüne de Camuggi, ben cunusciüa perché u se ghe tröva l'abasia cu'u meximu numme.
L'abasia de San Fertuzu a l'é l'ürtima gexa ch'a fa parte de l'Arcidiocexi de Zena, scicumme ch'a l'é a parocchia ciü a levante in ti sö cunfin. A l'é parte du vicariou de Reccu-Ausci-Camuggi.
A piggia u numme dau vescuvu catalan San Fertuzu de Taragunn-a (III seculu), e i sö resti sun cunservè in te l'abasia. In tu mezu au parcu du Munte de Portufin, ch'u se spande tantu in sciu munte quantu in sciu mà, u se ghe pö arrivà sulu che a pé, da duì senté panuramici, o cu'u batellu. L'abasia a l'é sede du FAI (Fundu Ambiente Italian) a partì dau 1983, mentre in tu 1954, in tu brassu de mà de frunte, gh'é stetu missu u "Cristu di Abissi".[2]
|
«San Fertuzu |
| (Ditu pupulare) |
Geugrafia
[modìfica | modìfica wikitèsto]- Vista panurmaica, cun l'Abasia, a Ture e e chè au de là da Puntetta
A frasiun de San Fertuzu a se tröva serà in tè un streitu gurfu, ch'u se arve a partì da Punta Turetta e a levante u finisce cun Punta Carega. Ae spalle ghe resta u prumuntoiu du Munte de Portufin (610 m), de bellu ciü in drentu, in diresiun de Camuggi, a marcà u cunfin cun Santa Margaita. A levante u cunfin de Camuggi cun u cumüne de Portufin u tacca dau Munte de Bucche (506m) e u chinn-a finn-a a Punta Carega. Da ste parti a costa a l'é erta e a piccu, cun di fundali che zà aa riva sun ben prufundi.[3]
In ta lucalitè sbuccan di fussuei, incanalè au fundu du sö percursu. U primmu u l'é ditu Fussou de San Fertuzu, ch'u g'ha cumme funte quella de Cazelle (300 m), zà in tempi antighi adövià dai fratti de l'abasia.[4] L'é da chi ch'u partiva in te l'Öttusentu l'acquedottu de Camuggi, e che ancö u furnisce l'egua ae chè da frasiun. Sta valetta a piggia ascì u numme de valadda di Muin, tantu ch'u se ghe truvou i resti de antighe custrusiuin cun di blocchi de pria squadre. Au punente da Puntetta, duv'a se tröva a Ture di Doia, u scure u Valun di Funtanin, ch'u parte d'in ta funte in sciu "Pertüzu di Croi" (431 m).
Propiu in frunte a l'abasia se tröva in tretu de ciazza, ch'a mustra in un'origine particulare: vistu cumme ditu primma i fundali abastansa prufundi e i cursci d'egua che gh'é, a ciazza a l'é vegnüa cu'a buriann-a du 1915, ch'a l'ha amügiou di depoxiti d'ainin che primma l'ean ciü pochi, mangè dau mà.[3]
Storia
[modìfica | modìfica wikitèsto]- San Fertuzu in te üna incixun du 1892
- L'Abasia in t'ün dipintu du 1896
- San Fertuzu in tu 1910
- L'Abasia in te üna futugrafia tra a fin de l'Öttusentu e i primmi du Növesentu
Üna primiscima testimuniansa de un insediamentu da ste parti u saieiva du tempu di rumani, ancun primma ch'u fisse fundou u munastéru. Difeti sun steti rinvegnüi di reperti d'archeulugia, cumme de anfure, sparsi in tu brassu de mà tüttu lungu u Munte de Portufin. Dae indagini che s'é cumpiü sun steti indaghè i ciü tanti mumenti da custrusiun du cumplessu, cu'u periudu de fundasiun ch'u saieiva da fissà au 977.[5]
In tu seculu VIII a tradisiun a ne cunta de cumme u vescu Prospu de Taragunn-a u segge arrivou a Camuggi doppu ch'u l'ea scapou da l'invaxun di arabi in ta Spagna.[6] U l'aveiva purtou cun lé i resti du vescuvu Fertuzu. De lungu dandu a mente aa lezenda e reliquie e saieivan stete careghè in sce ün aze che, rivou in sci cunfin fra de Reccu e Camuggi, u l'aveiva decisu de aviase versu stu postu, e da chì saieivan cumensè e ratelle tra e due cumünitè vixinn-e du Gurfu Paradizu. In tu tragittu se dixe ch'u se fisse fermou a Zena, vixin au Bezagnu, duve ciü tardi a l'é steta fundà a gexa de San Fertuzu e da chi u cumüne, e ancö quarté zeneize, ch'u ne porta u numme.

Doppu i interventi de Ottone I de Sassonia e de Adelaide de Borgogna[6], u burgu de San Fertuzu u l'é stetu missu sutta a l'aministrasiun di religiuxi da Diocexi de Milan, arrivandu a ‘na vea e propia indipendensa cu'i fratti benedetin in tu 1162. U cuntrollu di fratti u l'ea mai tantu impurtante che sutta de liatri gh'ean finn-a di atri teritoi da Ligüria. Dau 1162 au 1175, aveivan mantegnüu u cuntrollu in sce Portufin e Sestri (pöi passè sutta a Rapallu a primma e sutta Zena a segunda), mentre dau 1296 au 1340 l'aveivan u cuntrollu ascì in sciu paize de Burdighea. Rivendicà in tu 1366 dau Dücou de Milan, in tu 1435 l'abasia a l'é steta catà dai zeneixi, pe' finì turna sutta Milan in tu 1438.
Dexe anni ciü tardi saian i Doia a stabilise chi, mentre in tu Sinquesentu u burgu u patisce i cuntinui atacchi via mà da parte di saraceni, tantu che i zeneixi sentan u bezögnu de tiaghe sciü de turi de difeiza nu sulu cuntru i cursari, ma finn-a cuntru i Fieschi e i Freguzu, che a quelli tempi in te ciü mumenti duminavan Portufin. U l'é cuscì che in tu 1561 a vegne tià sciü a turetta, in scia punta ch'a dividde "Cà de l'Ou" da San Fertuzu.
Tra i 26 e i 27 de lüggiu de quell'annu se ricorda a catüa d'üna nave da parte di cursari e ün ataccu a ün velieru, propiu in tu brassu de ma di frunte au burgu. Pe'u mancou segnale de periculu, se sa che u guardian du postu u l'ea stetu ciamou a raportu dau Senatu de Zena. Ai 2 d'agustu u preve de San Fertuzu u manda a ciamà u capitan camugin Marco Pietrasanta, scicumme l'ea capitou l'incruxu de due navi nemighe, de lungu de frunte aa lucalitè.[7] Da lì a pocu a vegnià anche fabricà a Ture Doia, in scia Puntetta, nu tantu pe' cuntrollu, quantu pe' prutesiùn di abitanti.[7]
Di interventi specializè in sce l'abasia sun steti vusciüi dau Dria Doia (Andrea Doria) in persunn-a. Cheita in abandun, in tu 1730 Camillu Doia (Camillo Doria) u l'ea intervegnüu cun di travaggi ma, dau 1797, cu'u rivà di franseixi sutta Napuliun, a strutüa a l'é finia pe' vegnì ün'abitasiun.
Ciü tante chè e abitasiuin du burgu se sun svilüpè tra i seculi XVI e XIX, ma se pö dì che l'impiantu de l'insediamentu u segge primma, e dunque de l'Etè de mezu.[5] A cumünitè du postu, in tu fratempu, a l'ea ben avià in tu cardà e ré da pescà.
In tu 1855 au largu de San Fertuzu u l'é capitou u tragicu eventu ch'u l'ha vistu anà a fundu u piroscafu Croesus, partiu da Zena, ch'u gh'aveiva in simma i surdatti Sardi mandè in Crimea.[8] Cumm'u l'ea arrivou di frunte a Punta Ciappa, l'aveiva pigiou fögu u lucale du carbun e da lì u restu da nave.[9] Pe' asmurtà e sciamme, u cumandante John Vine Hall u sercava de purtase versu a riva, puntandu a prua in scia Puntetta.[10] Chi sun arrivè i sucursi da gente du postu: due sö, Maria e Caterina Avegno, ciü u màiu da primma, Giovanni Oneto che cu'i duì gussi che gh'aveivan agiütou i surdatti, sarvandune ciü ch'u se ne pueiva. In te ün di viagi de sucursu u gussu cun in simma e due sö u l'ea stetu inversou dai troppi naufraghè che ghe vueivan muntà.[10]
A stu moddu Maria a l'é anegà, mentre Caterina a l'ea riuscia a turnà aa riva. Grassie au sö cuntribütu ciü tanti di surdatti se sun sarvè, in tu dramma i morti sun steti vintiquattru e a nave, scciapà in te duì tocchi, a l'é aneta a fundu doppu quarche giurnu. E due sö, cumme vusciüu daa famiggia Pamphili, sun stete sepellie in te l'abasia[9], mentre in tu zügnu 1855 u Regnu de Sardegna u l'ha ricunusciüu a Maria Avegno a Medagia d'Ou au Valù Civile, pe' questu a l'é steta finn-a a primma donna a aveila risevüa.[11] In tu 1904, in ta ricurensa di sinquant'anni, u scindicu de Camuggi Andrea Schiaffino u l'aveiva fetu mette üna targa aa memoia, destrüta cun l'aluviun du 1915, e messa turna in tu 1933.[10]
Tra l'Öttusentu e u Növesentu l'abasia a l'é intrà in te prupietè da famiggia Doia Pamphili, ch'a s'é impegnà in tu 1933 in tu arrangià l'edifissiu, mentre in tu Növesentu l'ha cuminsou a aumentà u türismu, cu'a ciazza che, da postu d'ormezzu pe'i pescuèi ch'a l'ea, a l'é vegnüa ün postu pe'i bagnanti. In tu 1951 a lucalitè a figure cumme sfundu in tu cine "Il diavolo in convento" du Nunzio Malasomma cu'u Gilberto Govi.[12] In tu 1983 l'abasia a vegne deta au FAI, mentre in tu 2014 l'Istituto poligrafico e Zecca dello Stato (Istitütu puligraficu e Zecca du Statu) a l'ha batüu de munee d'argentu cu'ün valù de 5 euru dedichè a l'Abasia.[13] In tu 2024 a l'é steta vixità dau Vescuvu de Taragunn-a.[14]
Abitanti
[modìfica | modìfica wikitèsto]Evulusiun demugrafica
[modìfica | modìfica wikitèsto]Abitanti censii[n. 1]

Posti de interesse
[modìfica | modìfica wikitèsto]- L'Abasia, cu'a ciazza de frunte
- Detaggiu du chiostru
- E tumbe di Doia, sutta l'Abasia
- Abasia de San Fertuzu: l'abasia a remunta ai seculi X-XI, levou a parte ch'a se affaccia in sciu mà, ch'a l'é du seculu XIII e a mustra dui urdini de barcuin a trifora, che se sümeggian a quelli che se veddan in ti palassi de famiggie de ben de Zena. U chiostru de l'abasia u l'é stetu tiou sciü in tu seculu XII e doppu u l'é stetu cangiou in sce vuentè du Dria Doia, ancö u l'ha ben duì urdini de archè. Au cian de d'atu, un curidù cuvertu cun de votte a cruxea impustè in sce de culonne, ch'u se affaccia in sciu curtì a cianta quadrà. A parte de sutta, invece, a l'é steta adövià cumme sepurtu daa famiggia Doia morti tra u 1275 e u 1305, surmuntè da di archi a punta cu'a decurasiun a bande gianche e neigre, tipiche de l'arte ligüre. In ciü se vedde atri dui sepurti e ün antigu sarcofagu rumanu.[24] A ture duv'u gh'é u campanìn, a remunta tostu au seculu X, feta segundu u güstu bizantin, in origine a l'ea quexi riunda, pöi cangiou metendughe in simma üna ture a otagunu.[25] Da tegnì ben a mente a pala d'artà ch'a mustra u vescuvu Fertuzu tra i diacuni Augurio ed Eulogio e San Cuumbàn d'Irlanda, cunservà in ta gexa e feta da Giuseppe Palmieri in tu seculu XVIII.[26] In te l'abasia se cunservan e reliquie di martiri de Taragunn-a du II seculu d.C.
- A Ture di Doia a l'é steta tià sciü in tu 1562 in scia cuscì dita "Puntetta", ch'a resta fra l'abasia e e che du paize. L'amiraggiu Dria Doia pe primma cosa u s'ea impegnou a tiala sciü dau mumentu ch'u l'aveiva risevüu u dirittu in sce San Fertuzu dau pappa Giuliu III[6], ma scicumme ch'u l'é mortu in tu 1560, u nu l'ha vista: a saià tià sciü cu'i sö figgi Giuvanni, Pagan e Dria, che ghe a van a dedicà üna votta terminè i travaggi. A ture a quel tempi a gh'aveiva in armamentu ch'u l'ea fetu de trei canuin de brunzu e ün a bumbarda, ciü trentetrei muschetti e sccioppi (archibugi).[27] In sce i duì fianchi a strutüa a mustra i stemmi da famiggia Doia, cun l'aquila.[6] In ciü gh'é de decurasiuin in sce curnixe e in sce mensule. Grassie ai travaggi vusciüi da l'abate Spinola in tu Seisentu, a l'ha cangiou de furma, scicumme a l'é steta arrangià. Ciü de recente, finiu de adövià la cumme difeiza a l'é vegnüa abitasiun de pescuei. Üna de stansie in ti anni a l'ha ospitou finn-a a scöa du paize. Ancö, cun l'abasia, a l'é vegnüa de prupietè du FAI.[27]
- A Ture di Doia
- A Turetta vista dau mà
- A caza röza e quella cun l'arcu
- U Cristu di Abissi
- A turetta, feta custruì dai zeneixi, au tempu de l'espansciun di saraceni in tu Mediteraneu a partì daa meitè du seculu XVI. A Resta in scia custea ch'a spartisce a Cà de l'Ou dau gurfu duv'u gh'é San Fertuzu.[28] A l'é steta tià sciü pe' prutezze vivagna d'egua duse che se ghe tröva, scicumme che l'ea fasile arivaghe via mà finn-a pe'i cursari.[29] In tu 1561 dunque u capitan Ottaviano Vivaldi, de Ciavai, u accumpagna in sciu postu ün ommu de sö cunuscensa, Jacopo Vassallo, cun l'impegnu de tià sciü üna turetta.[7] U prexu de l'interventu u l'ea stetu fissou a 800 lire.[30] In scia punta da rocca, a l'ha üna furma de piramide trunca, cun üna cianta a baze squadrà. Due avertue ciü grosse servivan pe' adövià i canuin, mentre de atre avertüe ciü picinn-e servivan pe' i sccioppi. I travaggi sun steti paghè cu'e tasce de tante cumünitè du levante, cumme Ciavai, a Speza e Portuvenere.[7]
- U Cristu di Abissi, posou in sci fundali di frunte a l'abasia u 29 d'agustu du 1954, u se tröva a 17 metri sutta u livellu du mà. A statua a l'é steta vusciüa da Dullio Mercante[31], amigu de Dario Gonzatti, mortu in tu 1947 in te üna escursciùn sutt'egua au largu du prumuntoiu, e a l'é steta missa chi cumme simbulu de riferimentu e de prutesiun. Erta duì metri e mezu, pezante öttu tunelè, a l'é steta sculpia dau prufesù Guido Galletti[31], a l'é steta füza cun du brunzu de recüperu, grazie a üna inisiativa ch'a l'ha vistu a partecipasiun di sumussatui da tüttu u mundu. L'inaugurasiun a l'é avegnüa aa prezensa de mascime auturitè.[2]
- Antigu muin du Sei-Settesentu, nu guei distante dau cumplessu de l'abasia, u l'é in ezempiu de grande significou da cultüa de l'uivu, e u l'é stetu in pe' di anni mantegnüu daii abitanti du burgu.[32] De drentu, u fabricou u cunserva ancun u vegiu mecanismu.
- Caza medievale cun l'arcu, a l'é ün di simbuli de San Fertuzu, in ta parte ciü a levante du gurfu, a remunta primma du seculu XIII, a l'ha in ti anni avüu a funsiun de abitasiun.[33] A l'é impustà in sce ün arcu a butte fetu cun di blocchi de pria squadrè, ch'u funsiunn-a cumme pasaggiu versu a ciazza e cumme riparu pe'e barche.[33] Au giurnu d'ancö a l'é gestia dau Parcu de Portufin e deta in gestiun cumme aloggiu pe' türisti.
Cumünicasiuin
[modìfica | modìfica wikitèsto]A stradetta ch'a traversa u burgu a l'é ciamà "Via San Fruttuoso". Quarcüna de chè a se cuntinue lungu i senté du parcu du Munte de Portufin, che portan versu e lucalitè de Camuggi cumme A Fuxe, u Semafuru Vegiu, u Semafuru Növu, Cà de l'Ou, E Prie Streite e Portufin Vetta (e da chi San Roccu) o versu Portufin e a Cala di Ingleixi anche versu Santa Margaita passandu pe'u Passu de Bucche. U servissiu di batelli u cullega San Fertuzu a punente cu'a Fuxe, Camuggi, Reccu, Zena e a levante cun Portufin, Santa Margaita e Rapallu. Da vixin aa Ture di Doia se tröva l'eliportu dedicou au maggiù Rinaldo Enrico.
Notte
[modìfica | modìfica wikitèsto]- Notte au testu
- ↑ 1881: pupulasiun prezente[15].
1936: pupulasiun rexidente[16].
1951: pupulasiun rexidente[17].
1961: pupulasiun rexidente[18].
1971: pupulasiun rexidente[19].
1981: pupulasiun rexidente[20].
1991: pupulasiun rexidente[21].
2001: pupulasiun rexidente[22].
2011: pupulasiun rexidente[23].
- Notte bibliugrafiche
- ↑ (IT) La Frazione di San Fruttuoso, in sce italia.indettaglio.it. URL consultòu o 10 màzzo 2026.
- 1 2 (IT) 103. Cristo degli Abissi, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
- 1 2 (IT) AA.VV., Morfologia del territorio (PDF), in Piano urbanistico comunale, Cumüne de Camuggi, p. 8. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Abbazia di San Fruttuoso: l’acqua delle sorgenti, in sce fondoambiente.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- 1 2 AA.VV., 2017, Relazione storico-artistica, p. 3
- 1 2 3 4 (IT) 876. San Fruttuoso, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
- 1 2 3 4 Mortola, 2021, p. 30
- ↑ (IT) Episodi del diciannovesimo secolo. Il sacrificio di Maria Avegno, in sce portofinoamp.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
- 1 2 (IT) 2486. Nave Croesus, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
- 1 2 3 (IT) 665. Sorelle Avegno, San Fruttuoso, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
- ↑ (IT) La tragedia delle sorelle Avegno, centosettanta anni fa, a San Fruttuoso di Camogli, in sce piazzalevante.it, 1º màzzo 2025. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Camogli: “Il diavolo in convento” proiettato a San Fruttuoso dove fu girato, in sce levantenews.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Italia, 5 euro per l’abbazia di San Fruttuoso, in sce numistoria.altervista.org, 24 zenâ 2014. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Camogli: il vescovo di Tarragona nel monastero dedicato al predecessore San Prospero, in sce levantenews.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Ministero di agricoltura, industria e commercio: ufficio centrale di statistica, Censimento della popolazione del regno d'Italia al 31 dicembre 1881 (PDF), Vul. I, Pt. I, Rumma, Tipografia Bodoniana, 1883, p. 162.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica del regno d'Italia, VIII censimento generale della popolazione: 21 aprile 1936-XIV (PDF), Vul. II, Fasc. VIII, Rumma, Tipografia Ippolito Failli, 1937, p. 10, toa II.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica, IX censimento generale della popolazione: 4 novembre 1951 (PDF), Vul. I, Fasc. 29, Rumma, Soc. Abete, 1954, p. 14, toa II.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica, 10° censimento generale della popolazione: 15 ottobre 1961 (PDF), Vul. III, Fasc. 10, Rumma, 1966, p. 15, toa II.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica, 11° censimento generale della popolazione: 24 ottobre 1971 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1974, p. 26, toa II.
- ↑ (IT) Istituto centrale di statistica, 12° censimento generale della popolazione: 25 ottobre 1981 (PDF), Vul. III, Fasc. 7, Rumma, 1986, p. 38, toa II.
- ↑ (IT) Istituto nazionale di statistica, 13° censimento generale della popolazione e delle abitazioni: 20 ottobre 1991 (PDF), Fasc. Genova, Rumma, Istituto poligrafico e zecca dello stato, Agustu 1993, p. 221, toa 6.3.
- ↑ (IT) Istituto nazionale di statistica, 14° censimento generale della popolazione e delle abitazioni: 21 ottobre 2001 (PDF), Fasc. Genova, Rumma, System Graphic S.r.l., Dixembre 2005, p. 115, toa 3.3.
- ↑ (IT) La Frazione di San Fruttuoso, in sce italia.indettaglio.it. URL consultòu o 21 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Abbazia di San Fruttuoso, in sce cultura.gov.it. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- ↑ (IT) Abbazia di San Fruttuoso. Scheda Luogo, in sce srvcarto.regione.liguria.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
- ↑ (IT) PALMIERI GIUSEPPE, in sce pittoriliguri.info. URL consultòu l'8 màzzo 2026.
- 1 2 (IT) 3670. San Fruttuoso, in sce agenziabozzo.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
- ↑ Mortola, 2021, p. 28
- ↑ (IT) Torretta di avvistamento. Vincolo Architettonico (PDF), in sce srvcarto.regione.liguria.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
- ↑ Mortola, 2021, p. 29
- 1 2 Rizzi, Meoli, Pellegrini, 2000, Camogli e dintorni, Il Cristo degli Abissi, pp. 145-146
- ↑ (IT) Mulino di S. Fruttuoso. Vincolo Architettonico (PDF), in sce srvcarto.regione.liguria.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
- 1 2 (IT) Casa medioevale ad arco. Vincolo Architettonico (PDF), in sce srvcarto.regione.liguria.it. URL consultòu o 7 màzzo 2026.
- ↑ AA.VV., 2017, Relazione storico-artistica, p. 4
Bibliugrafia
[modìfica | modìfica wikitèsto]- (IT) Benedetto Mortola, Frammenti di storia. La Torretta a San Fruttuoso di Camogli (PDF), in Portofino per terra e per mare.
- (IT) Tina Leali Rizzi, Edoardo Meoli e Sandro Pellegrini, Guida al Golfo Paradiso: Bogliasco, Camogli, Recco, Avegno, Uscio, Pieve L., Sori, Reccu, De Ferrari, 2000.
- (IT) AA. VV., Complesso del borgo di San Fruttuoso di Capodimonte, terreni e fabbricati nella Valle dei Mulini della sorgente Caselle. Vincolo Architettonico (PDF), 2017.
Atri prugetti
[modìfica | modìfica wikitèsto]
Wikimedia Commons a contêgne di files in sce San Fertuzu
| Contròllo de outoritæ | VIAF (EN) 125938597 · LCCN (EN) nr92008058 |
|---|
